Salut lume!

Mi-am făcut blog!

Până acum nu am vrut, mi-era teamă că o să devin vulnerabilă în faţa celorlaţi, în momentul în care mă vor descoperi aşa cum poate nu m-au cunoscut până acum.

În viaţa de zi cu zi sunt foarte veselă, am un zâmbet până la urechi de dimineaţa până seara. Încerc să aduc lumină şi fericire în viaţa celor dragi mie şi tocmai datorită faptului că ei mă ştiu foarte puternică, de cele mai multe ori nu le împărtăşesc momentele mele de “slăbiciune”. Dar uite că acum, în special datorită prietenului meu drag Napocel, m-am hotărât să le las încolo de temeri şi să-mi fac blog, să am un loc al meu, unde să scriu câte-n lună şi-n stele.  De ce “Răsărit în Apuseni”? Pentru că sunt ardeleancă 100%, ba mai mult, sunt fiică de miner. Pentru că iubesc Ardealul, ardelenii şi zona asta. Pentru că aici sunt oameni minunaţi, cum nu mi-a fost dat să întâlnesc în altă parte. Pentru că vreau să răsară soarele la noi, în Apuseni, nu să apună…

 

“Muza Dimineţii” e numele ales de Napocel  . De ce mi-a ales numele ăsta? O să vă povestesc eu, cel mai probabil după ce o să beau o duşcă de vinars de prune şi-o să prind curaj. Oricum povestea acestui nume trebuie spusă!

 

 Despre mine ce să zic? Am 24 de ierni la activ, m-am născut într-o zi friguroasă de februarie, chiar în a 25-a zi a lunii, am crescut şi trăiesc printre mineri, nu-mi place monotonia şi rutina dar în schimb îmi place foarte mult să călătoresc, să descopăr culturi diferite, să citesc, să scriu şi… mi-s dragi oamenii!
 

 

Pe scurt, cum zicea Ion Minulescu:
“Nu sunt ce par a fi
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să stiu,
Sau prea curând,

Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Şi n-am rămas decât…
Ceea ce sunt!…”